Acest blog a fost creat ca să te opreşti, în oricare zi de festival, în Pivnița Casei Parohiale Unitariane. Răcorește-te, amintește-ți și scrie. Scrie în comentariile la acest text. Iar dacă nu eşti la FânFest când citeşti acest text, scrie de acasă!
Scrie un rând sau o sută, scrie cu sufletul sau cu picioarele (ale căror urme le vor păstra, pentru totdeauna, munții), scrie cu Roșia Montană în gând.
Hai să scriem și să le citim copiilor copiilor noștri despre cum munții ăștia nu au dispărut datorită oamenilor care au crezut în povestea lor nesfârșită.
La sfârșitul festivalului, vom lega toate aceste amintiri în „Povestea mea la Roșia Montană”.
